GHIOCEI

CÂND LUMINA TOPEŞTE...

DESCOPERĂ JUDEŢUL HUNEDOARA

RÂU DE MORI

Comuna Rîu de Mori este una din localităţile emblemă ale Ţării Haţegului. Situată la poalele Munţilor Retezat, comuna Rîu de Mori este o poartă de intrare în inima Parcului Naţional Retezat şi este străbătută de Râul Mare şi de pâraiele Râuşor şi Sibişel.
Localitatea este situată la 18 kilometri de Haţeg, cel mai important oraş din zonă, în jurul căruia se clădeşte un nou viitor pentru întreaga Ţară a Haţegului. Comuna Rîu de Mori este formată din 11 sate: Brazi, Clopotiva, Ohaba-Sibişel, Ostrov, Ostrovel, Ostrovul Mic, Sibişel, Suseni, Unciuc, Valea Dâljii şi Rîu de Mori.

Pe lângă poziţionarea excelentă în mijlocul naturii, comuna Rîu de Mori este cunoscută inclusiv pe plan internaţional pentru cetatea şi mănăstirea Colţ, vestigii istorice descrise magistral de Jules Verne în romanul său „Castelul din Carpaţi”. Cetatea Colţ dateazǎ de la începutul sec. al XIV-lea, când a fost ctitoritǎ de cneazul Cândea. Ulterior, Cândea a trecut la religia catolică şi şi-a schimbat numele în Kendeffy, pentru a-şi putea păstra bogăţiile. Familia acestuia avut un mare rol în viaţa politică şi socială a Transilvaniei şi a ţinutului Haţeg. Cetatea se află pe teritoriul satului Suseni, la o distanţă de doar 3 kilometri de satul Rîu de Mori, care este reşedinţa comunei. Pentru ca monumentul să fie valorificat în viitor, actuala administraţie intenţionează să investească în construcţia unei telecabine care să transporte turiştii până la vechile ruine.
Pe cealaltă culme a Văii Râuşorului, la câteva zeci de metri distanţă se înalţă biserica Mănăstirii Colţ, unul dintre cele mai vechi aşezăminte monahale din România, datând din secolul al XIV-lea. De la început, biserica a fost ortodoxă. A fost construită cu elemente caracteristice bisericilor din zona Haţegului: acoperiş piramidal al turnului din piatră, contraforturi sau arce. Chiliile călugărilor se aflau în turn şi, se pare, că viaţa monahală a început aici odată cu edificarea bisericii. Aici credincioşii încă se mai adună la maslul pe care călugărul îl slujeşte la ceas de mare taină, la miezul nopţii. Vreme de mai bine de două sute de ani mănăstirea a fost abandonată, până în anul 1994. Pe un perete încă se mai păstrează bucăţi din pictura care datează de câteva secole. Turnul din piatră îndeplinea şi functia de apărare. Construcţia lui respectă o tehnică utilizată numai la câteva biserici din satele învecinate.
În satul Ostrov, se poate vizita biserica monument, construită în secolul al XIV-lea. Lăcaşul de rugăciune a fost construit în trei faze: mai întâi Biserica, apoi clopotniţa medievală, iar ultima modificare a avut loc prin alungirea bisericii înspre Răsărit. Unul din pereţii clopotniţei mai păstrează încă fresca unei icoane a Maicii Domnului, pictată în vremea familiilor care au ctitorit Biserica ce poartă hramul “Pogorârea Sfântului Duh”. Gardul care împrejmuieşte Biserica şi cimitirul fusese compus din aproape 300 de pietre romane de toate tipurile, aşezate într-o veritabilă expoziţie unicat. Şi acum gardul păstrează vechile caracteristici, însă este construit din mult mai puţine pietre..
Astăzi credincioşii încă se roagă şi în vechea Biserică a satului Rîu de Mori, care se găseşte în imediata apropiere a zidurilor unui castel, datând din veacurile XVI – XVIII, care făcea parte din curtea cnezială. Se mai păstrează şi ruina unei biserici paraclis, construită în secolul XV. Cnejii din Ţara Haţegului, de origine română, au avut un rol important în construirea bisericilor şi mănăstirilor din zonă. O mare parte din bisericile comunei au fost renovate de actuala administraţie care a investit sume importante pentru ca toate lăcaşele de cult, indiferent de confesiune, să fie mai primitoare.

Comuna Rîu de Mori este aşadar un bogat spaţiu istoric ce găzduieşte vestigii unice. Acestea, dar şi frumuseţea şi bogăţia peisajului au atras în zonă o dezvoltare rapidă a turismului. Din comună se ajunge foarte uşor în staţiunea de iarnă Râuşor, un loc vestit pentru pârtia pe care o pune la dispoziţia turiştilor în fiecare iarnă. Drumul spre staţiune a fost una din priorităţile Consiliului Judeţean Hunedoara, care a investit sume importante în modernizarea sa.
Fiind una dintre cele mai întinse comune ale judeţului, Rîu de Mori oferă numeroase posibilităţi de petrecere a timpului liber, iar dezvoltarea agroturismului reprezintă una dintre principalele preocupări ale administraţiei publice locale. După cum se vede, cea mai mare resursă a comunei este zestrea ei istorică şi naturală.

PORUMBEI

Să-mi răspunzi neapărat,
Pasăre,
De ce zbori? Cum îndrăzneşti?
Ti-am deschis larg uşa coliviei,

De ce nu intri?
Şi unde te duci, o, pasăre?
La cine te duci?
Cum de nu ai uitat să zbori?
Mă miri, pasăre

Mă nedumereşti,
Să văd la tine

Atâta dor de libertate.
Nu-ţi ajungea cântatul?
Pătrundea o rază de soare

Până la tine.
Aveai apă şi grăunţe.
Eu te îngrijeam.
Acum, unde zbori?
De ce?
Ai să mai vii?

PĂDUREA PIETRIFICATĂ

Culmile satului Prăvăleni din comuna Vaţa de Jos păstrează şi acum urmele unei păduri pietrificate cu milioane de ani în urmă. Pentru a ajunge pe Culmea Cremenii, acolo unde se mai găsesc urmele copacilor împietriţi, e nevoie de curaj şi puţină condiţie fizică. Distanţa nu este una mare, însă urcatul pe drumul abrupt poate fi o grea încercare pentru temerari. Odată ajunşi, pe culme, peisajul se deschide cu o pădure verde, tânără – în comparaţie cu cea dispărută. Povestea pădurii pietrificate spune că în urmă cu mulţi ani, din cauza unei erupţii vulcanice, copacii au fost acoperiţi de lavă. Doar bătrânii din sat mai ştiu să redea întâmplarea transmisă din generaţie în generaţie.

Ca orice fenomen rar întâlnit, pădurea încremenită de la Prăvăleni are şi o legendă. Frânturile ei se pierd însă, şi puţini sunt cei care ştiu să o povestească pe-ndelete. Se spune că pădurea aparţinea unui Zmeu care ar fi răpit o frumoasă tânără, fata unui puternic Împărat. Ca-n orice basm, împăratul a promis jumătate din împărăţie şi mâna fetei acelui voinic curajos care va reuşi să o salveze. Dupa ce un tânăr fecior l-a răpus pe zmeu, fata împăratului i-a sărit în braţe, însă din greşeală a călcat în sângele Zemului. Se spune că atunci, Crăiasa Crişurilor s-a prefăcut în stană de piatră, iar în acel loc a crescut o pădure întreagă din piatră. Şi pentru că la noi nu are cine, alţi comercianţi s-au gândit să valorifice cremenele care încă se găsesc sub frunzişul din pădure.

Se pare că, pe lăngă povestea pădurii împietrite, actuala pădure de fag păstrează şi o adevărată comoară care, exploatată de autorităţi ar putea aduce mii de turişti. Localnicii îi privesc neputincioşi pe cei care vin să caute lemnul pietrificat, dar se bucură că sunt căutaţi în fiecare an pentru a spune din nou povestea pădurii încremenite.
Urmele pădurii de la Prăvăleni se pierd odată cu trecerea timpului. Povestea sa şi legenda sunt uitate, iar bătrânii nu mai au cui să transmită istoria locului. Poate că, odată cu relansarea zonei, oamenii locului vor putea să valorifce urmele copacilor pietrificaţi.

SOVATA- FEBRUARIE 2009

Frumusetea lumii este tot ceea ce se manifesta in fiecare dintre elementele sale, in stelele din bolta, in pasarile cerului, in pestii din apa, in oamenii de pe pamant.